Unio Trium Natiorum si impactul acestuia asupra romanilor ardeleni

Document creat împotriva țăranilor români din Transilvania, Unio Trium Natiorum, reprezenta înțelegerea dintre sași, secui și maghiari, pentru a-și păstra privilegiile, prin declararea românilor din Ardeal națiune tolerată. Unio Trium Natiorum a luat naștere ca urmare a înfrângerii Răscoalei românești de la Bobâlna, din 1437-1438. Cauza principală a răscoalei o reprezenta împilarea foarte avansată a iobagilor români care nu aveau drept de strămutare de pe o moșie pe alta, precum nici dreptul de a moșteni pământul ce le aparținea de drept. Unio Trium Natiorum reprezintă, din punct de vedere istoric, consemnarea scrisă a politicii părtinitoare dusă de minorități împotriva populație majoritare din Ardeal.

Dacă în timpul dinastiei arpadiene, zonele mărginașe ale Transilvaniei, organizate sub formă de ”țări” (Țara Amlașului, Țara Făgărașului, Țara Hațegului, Țara Bârsei sau Țara Maramureșului), aveau o autonomie regională tolerată de regatul maghiar, începând cu anul 1301, situația s-a schimbat.

Așadar, încheierea Unio Trium Natiorum la aproape 150 de ani de la sfârșitul dinastiei arpadiene corespunde unui interval de timp de împilare progresivă, și pierdere a privilegiilor (și așa precare) ale populației românești din Transilvania.

Populația românească din Țara Făgărașului precum și din celelalte terrae valachorum, și-a pierdut multe din drepturile politice și administrative, dar a rămas în continuare plină de o dârzenie latentă, care se va confirma cu numeroase ocazii pe parcursul secolelor următoare.
Cu siguranță, o culme a asupririi politice, etnice și religioase a reprezentat-o prigoana credinței ortodoxe, de la jumătatea secolului al XVIII-lea, în timpul domniei Mariei Tereza. Zeci de mănăstiri și biserici românești au pierit în flăcări, și sute de călugări au fost martirizați.

Așezământul existent la acea vreme în mănăstirea rupestră de la Șinca Veche a fost cruțat, printr-un miracol, de prăpădul dezlănțuit de armatele lui Bucov în Țara Făgărașului. Românii din sudul Transilvaniei au rezistat timp mai îndelungat și mai eficient în apărarea credinței ortodoxe, spre deosebire de unii frați din centrul și nordul Ardealului, unde unirea cu biserica Romei a fost mai ușor acceptată.

Efectele Unio Trium Natiorum au continuat să bântuie și să tulbure așadar timp de secole viața românilor transilvăneni cu mari consecințe sociale, politice și religioase. Impactul teribil al lucrării minorităților privilegiate, nu și-a pierdut  cu adevărat puterea decât la 1 Decembrie 1918, când România a devenit stat unitar și independent.