Castrul roman

Venind pe drumul dinspre sat și mergând spre munte, localnicii spun că pe mâna stângă ar fi fost un castru roman. Presupusul castru roman s-ar afla, acolo unde drumul face o curbă strânsă, părând să se întoarcă către sat. Astăzi drumul ajunge la Schitul de maici „Sfântul Nectarie“ din dealul Pleșu.

Localnicii zic în acest loc a fost un castru roman, în vreme ce arheologul Florea Costea crede că a fost o carieră de piatră.

Amplasarea, forma și vegetația ne ridică unele întrebări, care ar putea purta în ele și răspunsul. Faptul că acest loc are forma clară, rotundă şi specifică unui amfiteatru antic sau arenelor romane, faptul că are un diametru mediu de circa 24 de metri și că vocea rostită aici are o acustică bună sunt indicii în favoarea ipotezei originii sale romane.  Marginea sa unde se văd pietre stratificate ca niște trepte și  pereții ce coboară de jur împrejur în gradene largi spre centru, precum pereții unei pâlnii spre gâtul ei, vegetația este deosebită de cea din împrejurimi, poziție strategică cu vedere largă spre așezarea dacică, spre peștera mănăstire, spre satul actual, spre munte, prezenţa apei în proximitate și faptul că este un loc însorit sunt argumente în acelaşi sens.

Ne putem gândi şi la modul în care trăiau romanii și că în toate locurile cucerite au ridicat: apeducte, au tăiat drumuri, au făcut cetăți canalizate, locuri de distracție și de apărare. Acestea ne fac să credem că și aici la Șinca Veche, în proximitatea așezării dacice, pe drumul ce legă Ardealul de Țara Românescă, unde se constituise loc de vămuire (așa numitele „cuiburi de cuc“), a fost cândva un castru roman.

Săpăturile arheologice care se vor realiza prin grija Fundației Ortodox-Culturale „Maica Sfântă – Bucuria Neașteptată“ vor lămuri aceste lucruri.