Parcul ecologic

Porniţi într-o plimbare pe dealul Pleşu de la bisericile săpate în piatră si urcaţi alene către schitul Sfantului Nectarie. Vă veți bucura de un peisaj deosebit căruia i s-a redat frumusețea dintru începuturi prin taluzare și înierbare.

Au fost plantaţi puieți de copaci, au fost dirijate apele prin poteci, au fost costruite locuri de popas iar de-a lungul aleilor străjuiesc mici împletituri din alun. Poate veți simți şi voi că aici oamenii și natura liturghisesc laolaltă, împărtășindu-se împreună în chip minunat din lumina Luminii cea dătătoare de viață și bucurie.

Vizitând Aşezamântul Şinca Veche vă veți forma o imagine despre cum trăiau călugării de altădată și veți înțelege cum un loc sfințit odată, rămâne sfințit pentru vecie. Locul este astăzi lucrător de suflet, sporitor de credință, îmbucurător de inimi și schimbător de ființă.

Locul îmbie la linişte, meditaţie şi rugăciune. Energia sa puternică descoperă virtuți și înnoieşte sufletul călătorilor. 

Alte articole

  • Comori naturale de la Sinca Veche

    Comori naturale de la Sinca Veche

    Situat pe dealul Pleşu, la aproximativ 50km de Braşov, ansamblul de la Şinca Veche fascinează prin frumuseţea mănăstirii din grotă, dar şi prin specificul geologic neobişnuit al locului. Pe lângă bogăţia culturală şi spirituală a complexului, oamenii se simt atraşi aici de prezenţa unei vetre de pietre „vii” sau trovanţi, care fac din Şinca Veche un loc aparte în România.      

  • Sinca Veche, un coltisor de rai

    Sinca Veche, un coltisor de rai

    Pe drumul ce duce la Şinca Veche, o panoramă minunată se arată ochiului: dealuri verzi, păduri luminoase de fag, creasta stâncoasă a Făgăraşului, case pitoreşti, livezi roditoare... un colţ de rai! Cu adevărat se simte răsplătit turistul să treacă prin aceste locuri, să-şi clătească privirea şi să-şi liniştească mintea. Dar de ce ar fi dealul Pleşu atât de special încât să merite numele de „colţişor de rai”?

  • Vatra Monolitilor

    Vatra Monolitilor

    Mergând agale pe poteca ce urcă lin pe lângă peșteră și pe sub poala pieptului de stâncă, ajungi într-un loc în care sunt aglomerate faţă către faţă, pietre mari cât bordeiul ţărănesc de altădată. Gândul te duce la pietrele care cresc de la sine -  trovanții. Acestea sunt niște forme de relief caracterizate prin acumulări de nisip și prin niște stratificări de gresii...

Galerie de imagini

Feedback