Izvorul tamaduitor

Izvorul

Orice așezare laică sau religioasă se face în preajma unei surse de apă. Aici la Șinca Veche, Dumnezeu a făcut să izvorască apa din stâncă și tot El a lăsat peștera la îndemâna strămoșilor noștri daci și a urmașilor lor, dintre care unii au fost călugări slujitori în locul acesta. Ei au ales această peșteră, în care s-au ascuns din calea prigoanei generalului Buccow pentru că n-au vrut să-și lepede credința ortodoxă, strămoșească și să treacă la cea a prigonitorilor.

 

Acest izvor a fost sfințit de sute și sute de ori, prin slujbele de sfințirea apelor făcute la „Bobotează“ și la „Izvorul Tămăduirii“, de preoții călugări trăitori și slujitori, câtă vreme a fost mănăstire aici.  Este sfințit și astăzi la fel și probabil că în felul acesta a căpătat puteri binefăcătoare. Legenda spune că apele sale sunt tămăduitoare și oamenii vin de aproape, dar vin și de departe să bea din apa aceasta și vin s-o ducă și celor dragi ai lor, aflați în suferință.

 

Același izvor ostoiește și setea pelerinului de astăzi, care vine pentru o rugăciune în Bisericile de sub pământ sau în Schitul cel nou, precum a ostoit și setea viețuitorilor din peștera mânăstire. Astăzi, altă obște monahală, formată din măicuțe, slujesc lui Dumnezeu în locul acesta. 

 

Necesitatea aprovizionării cu apă a noului schit a determinat Fundația Ortodox-Culturală să facă lucrările de captare și reamenajare a izvorului. Firul de apă rămas curgător, stă gata să-i ostoiască setea pelerinului, formează o frumoasă cascadă îmbrățișată de două poteci cu scări din lespezi. Apa curge prin jgheaburi de lemn susurând, ca să ne mângâie auzul și se odihnește în ochiuri băltite în care se reflectă cerul, care ne încântă privirea.

 

Vorbesc oamenii despre energii binefăcătoare în acest loc, despre împlinirea rugăciunilor făcute aici, la Şinca Veche. Puţini se gândesc și la sacrificiile călugărilor care au băut apa din căuşul palmei, au mâncat fructe uscate şi au dormit pe piatra rece şi tare ca să-şi nevoiască trupul şi să-şi subţieze duhul spre a-L vedea pe Dumnezeu. Când ne ostoim setea cu apa acestui izvor să ne gândim şi la aceşti călugări nevoitori şi prin ei să trimitem rugăciunile noastre lui Dumnezeu.

Alte articole

  • Sinca Veche, credinta in comuniune cu natura

    Sinca Veche, credinta in comuniune cu natura

    Cu bunăvoinţa bunului Dumnezeu, multe lucruri minunate s-au petrecut la Şinca Veche de-a lungul anilor. O panoramă extraordinară îl întâmpină pe călător când porneşte spre bisericile rupestre, vatra monoliţilor, sau situl dacic, şi un singur drum îi e călăuză. Un peisaj salbatic, dar ocrotitor, culmi cu iarbă verde şi crudă, munţi stâncoşi şi neguri în depărtări formează fundalul pe care se înalţă Schitul Sfântul Nectarie de la Şinca Veche.

  • Sinca Veche, un coltisor de rai

    Sinca Veche, un coltisor de rai

    Pe drumul ce duce la Şinca Veche, o panoramă minunată se arată ochiului: dealuri verzi, păduri luminoase de fag, creasta stâncoasă a Făgăraşului, case pitoreşti, livezi roditoare... un colţ de rai! Cu adevărat se simte răsplătit turistul să treacă prin aceste locuri, să-şi clătească privirea şi să-şi liniştească mintea. Dar de ce ar fi dealul Pleşu atât de special încât să merite numele de „colţişor de rai”?

  • Comori naturale de la Sinca Veche

    Comori naturale de la Sinca Veche

    Situat pe dealul Pleşu, la aproximativ 50km de Braşov, ansamblul de la Şinca Veche fascinează prin frumuseţea mănăstirii din grotă, dar şi prin specificul geologic neobişnuit al locului. Pe lângă bogăţia culturală şi spirituală a complexului, oamenii se simt atraşi aici de prezenţa unei vetre de pietre „vii” sau trovanţi, care fac din Şinca Veche un loc aparte în România.      

Galerie de imagini

Feedback