Triunghiul de aur de la Sinca Veche

Multe mistere fabricate sau reale s-au păstrat peste milenii din vremurile dacilor. Istoricii și arheologii au descoperit și cercetat în amănunțime templele de pe vârfuri de munți și coline, sanctuarele închinate lui Zalmoxis precum și credințele dacilor despre nemurirea sufletului. Multe speculații neîntemeiate și-au făcut de asemenea apariția în cultura zilelor noastre.

Triunghiul este elementul de geometrie sacră care se regăsește cel mai preponderent în cultura dacilor. Locașul de la Șinca Veche, pe dealul Pleșu, se înscrie chiar pe linia unui triunghi de aur, și anume, cel cu vârfurile la Racoș, Sarmisegetuza și Omu. Șinca Veche se plasează într-un triunghi dreptunghic cu unghiurile de 30 și 60 grade. Direcția Vf. Omu-Sarmisegetuza Regia reprezintă de fapt marea linie topografică a dacilor. 

Cercetările arheologice indică faptul că dacii cunoșteau geometria sacră și o aplicau sanctuarelor și așezărilor lor. Sanctuarele dacice studiate de cercetători se află într-adevăr în vârful unor triunghiuri dreptunghice. Triunghiurile de aur definesc zone sacre, în care legătura cu divinitatea era mai ușor accesibilă omului de rând. Aceasta va fi fost ”zona nemuririi” pentru mulți dintre strămoșii noștri.

Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche se află în vecinătatea unei așezări dacice cercetată deja arheologic. Orice așezare a strămoșilor daci avea și un locaș de cult, în cazul de față, cel mai probabil în grotă sau în zona ei. Misterele de la Șinca Veche se împletesc astfel și cu multe certitudini. Filosofia și credința dacilor erau expresia unui mod de viață, în care căutările spiritului erau naturale și predominante. 

Despre triunghiurile de aur ale dacilor, se mai speculează că reflectau sau corespundeau unui algoritm cosmic, ceea ce nu este deloc surprinzător dat fiind faptul că stămoșii noștri aveau vaste cunoștințe de astronomie. Cel mai important triunghi de aur al dacilor va fi inclus și muntele sfânt, Kogaionon sau Kogaion. Se presupune că acesta a fost locul unde a trăit Zalmoxis printre daci. Totuși, nu se poate determina cu precizie care este Kogaiononul în arcul carpatin. 

Kogaiononul a fost revendicat în Bucegi, la Omu, alții îl plasează în Rarău și unii chiar în muntele Găina. Kogaionul a mai fost identificat și cu Grădiștea Muncelului, centrul religios al Daciei sub Burebista sau Decebal, Ceahlăul și alte vârfuri din Carpați. Cu toate acestea, misterul continuă să învăluie triunghiurile de aur ale dacilor. Multe mărturii există despre diverse locuri din Carpați, inclusiv Șinca Veche, că ar prilejui tămăduri miraculoase sau revelații de mare intensitate. 

S-a dezvoltat și o cultură parapsihologică în jurul acestora. Totuși, fără a cădea în speculații ezoterice, fiecare om se simte atras de manifestările divinului, de revelarea dumnezeirii, fiindcă orice suflet uman simte chemarea de dincolo de ființă. Tradiția muntelui sacru o regăsim și în ortodoxie la Athos, precum și în viețile numeroșilor sfinți atoniți. Muntele, ca formă geografică în sine, are o dimensiune sacră corespunzând prin altitudine, aspirației omului de a se uni cu cerul.