Tipia Sinca Veche, frumos si vesnicie

Un deal cu vârf teşit, de unde orizonturi largi i se deschid privitorului către zările muntoase ale Făgăraşului sau către platoul ondulat al Ardelealului: acestea se desfăşoară ochiului de pe tipia de la Şinca Veche.

Pe vârful acesta de colină se poate ajunde dinspre sat sau dinspre mănăstirea rupestră. Drumul este accesibil atât cu maşina cât şi pe jos. Puteţi aşadar să  vă aventuraţi într-o drumeţie, şi să urcaţi dealul la pas, oprindu-vă din când în când să admiraţi priveliştea ce vi se deschide treptat.

Străbătând tot complexul, mai întâi pe la grotă, pe la izvor şi vatra monoliţilor, vizitatorului i se crează o anume percepţie a locului, aceea de frumuseţe adumbrită, ocrotită sub frunziş de pădure. Dar trecerea pe potecile de la Şinca Veche către tipie, este o traversare dintr-un orizont boltit către unul vast, nemărginit.

Pe locul acesta pleşuv, acoperit de o pătură groasă de iarbă, măturat de vânturi şi spălat de ploi, omul se simte liber sub cerul care pare mai aproape. Pentru acei călători care au venit la Şinca Veche să se roage şi să găsească pace pentru 

suflet, tipia deschide ochiul şi sufletul către veşnicia spaţiului, dar şi către eternitate.

Vă puteţi aşeza în iarbă, să zăboviţi la reculegere, sau puteţi coborî chiar sub tipie, la Schitul Sf. Nec

tarie, pentru rugăciune. Vârfuri de deal precum tipia de la Şinca Veche, au o chemare aparte pentru sufletul românului. Moştenim aceasta de la 

Prezenţa aşezării dacice în imediata vecinătate a tipiei face posibile teorii istorice şi prezumţii ce depăşesc sfera speculaţiei. Toate aşezările umane depind de o viaţă cultică, ritualică ce menţine echilibrul existenţei lor lumeşti. Se poate afirma cu certitudine, aşadar, că la Şinca Veche, dacii vieţuitori ai locului, vor fi avut un altar închinat zeităţii unice, Zalmoxis, şi poate şi un calendar solar.străbunii daci, care îşi construiau cetăţile în cuiburi de vulturi, pe plaiuri înalte. Tot în vârf de coline se regăsesc şi locaşurile de cult ale dacilor, astfel că, la înălţimea dealului Pleşu, chemarea ritualică pare un atribut al locului.

Conform legendei, tipia de la Şinca Veche ar aparţine unuia dintre triunghiurile de aur ale dacilor, împreună cu Vârful Omul din Bucegi şi cu tipia de la Omerniş. Triunghiul de aur este unul sacru ce uneşte trei centri de spiritualitate dacică, creând în acelaşi timpu un spaţiu în care contactul omului cu divinitatea este mai bine marcat şi potenţat.

Sondarea trecutului este sau nu la îndemâna vizitatorului ce se abate pe la Şinca Veche. Totuşi, călătorul nu poate rămâne neatins de frumuseţea locului şi de sentimentul vastităţii şi veşniciei ce se degajă pregnant de pe înălţimile tipiei.

Se deschid astfel privirii multe dintre aşezările pitoreşti ale Ţării Făgăraşului, precum şi panorama uluitoare a culmilor stâncoase din masivul Făgăraş. Pe tipia de la Şinca Veche, omul nu se simte strivit în nimicnicia sa, de un univers infinit. Cerul nu-l apasă mai greu aici. Ci din contră, individului i se relevă imaginea de ansamblu asupra unui colţ de lume. Mic şi neînsemnat omul este verigă esenţială din minunatul lanţ al vieţii. Şi prin natura locului, bucuria înălţimii devine aceea a cunoaşterii lumii, dintr-o perspectivă de ansamblu!