Tara Fagarasului in timpul domniei lui Vlad Tepes

Făgărașul a fost timp de secole marele oraș românesc al Ardealului. Domnii munteni de la Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș până la Mihai Viteazul au purtat cu mândrie numele de domn, duce, stăpân sau herțeg al Țării Amlașului și Făgărașului. Nu doar resursele materiale și omenești, ci și credința românilor ardeleni din Țăra Făgărașului au păstrat integritatea, puterea și frumusețea acestui ținut de la poalele Carpaților. 

Adesea domnitorii Țării Românești au ocrotit și construit mănăstiri în ținutul Făgărașului, sau poate doar au căutat îndrumare și binecuvântare în vremuri grele. În timpul șederii lor în Țara Oltului, Vlad Țepes și Mihai Viteazul au cunoscut amândoi și amărăciunea înfrângerii și resemnarea de a nu avea resurse să elimine dominația străină. Pentru ambii Țara Făgărașului a fost fief, casă și refugiu. 

Acești domnitorii români se vor fi închinat ades în umilele lăcașe de cult, nădăjduind într-o soartă mai bună pentru poporul ce-l călăuzeau. Locașurile de cult ortodoxe, precum cel de la Șinca Veche cu vechea mănăstire rupestră, sau așezămintele de la Berivoi, Bucium, Făget sau Breaza, păstrau continuitatea ortodoxă, întru dăinuire istorică deopotrivă. 

Vlad Țepeș devine stăpân peste Făgăraș după moartea lui Ioan Corvin, intitulându-se într-un document din 1460 ”voevod al Țării Românești, domn al Amlașului și Făgărașului”. Stărpânirea lui Țepeș peste ținuturile acestea

 românești nu a fost însă lipsită de incidente politice și militare, mai ales că a trebuit să elimine alți pretendenți la tronul Munteniei, precum Dan, și să dejoace intrigile politice ale coroanei maghiare. 

Făgărașul și Brașovul au cunoscut și mânia lui Țepeș ca represalii pentru susținerea celuilalt pretendent la tron de către unii boieri brașoveni și făgărășeni. Stăpânirea domnilor munteni asupra Țării Făgărașului se încheie odată cu întemnițarea lui Vlad Țepeș, de regele maghiar Matei Corvin în 1462. Totuși lupta pentru redobândirea privilegiilor politice asupra Țării Oltului a continuat în secolele următoare, fiind marcată de scurte succese. 

Cât privește impactul politicului asupra vieții monahale din zona Făgărașului și Brașovului, în timpul domniei lui Vlad Țepeș, documentele nu menționează evenimente semnificative. Nu se cunosc date despre ctitorii ale lui Vlad Țepeș, în Țara Făgărașului. Chiar dacă va fi avut cunoștință despre locașuri ferite în crăpătura pământului ca cel de la Șinca Veche, presiunile domniei nu i-au permis domnului muntean o aplecare către cele sfinte în timpul scurtei sale stăpâniri. 

Țepeș este totuși ctitor al mănăstirilor Comana sau Strejnicu, și binefăcător a două locașuri de cult de la Muntele Athos. Deși într-o continuitate istorică, figura lui Vlad Țepeș, stăpân al Făgărașului, nu se leagă direct de tradiția ortodoxă a mănăstirilor românești din Țara Oltului, intențiile și aspirațiile domniei sale le vor fi avut și pe acestea incluse într-un plan mai amplu de creștere românească. Din nefericire, puține s-au putut realiza în scurtul timp în care Vlad Țepeș și-a condus țara.