Rezistanta anticomunista in Muntii Fagaras – Grupul Carpatin-Fagarasan

Înainte de anul 1944, prea puţini români s-au înscris în partidul comunist din România, mai ales fiindcă, pentru sufletul românesc, comunismul nu făcea nicio coardă sensibilă să vibreze. Dar odată ce lucrurile au progresat, şi apartenenţa la partid a fost ridică la rangul de „valoare” naţională, populaţia a  fost forţată să îmbrăţişeze doctrină, prin măsuri de constrângere... Mulţi români au găsit însă tăria să se opună, prin răzvrătire organizată.

Cele mai cunoscute centre de rezistentă anti-comunistă din tară au fost în Bucovina şi în munţii Făgăraş. S-ar putea ca si in grota cu doua altare de la de la Şinca Veche, pe care turiştii o admiră astăzi pentru tradiţia şi încărcătura sa istorică, sa fi fost unul dintre locurile unde membrii rezistenţei s-au refugiat în numeroase rânduri. Rezistenţa anti-comunistă a continuat de la 1944 până în 1962, când Securitatea a reuşit să anihileze şi ultimele centre din munţi.

Conform dosarelor Securităţii existau aproximativ 1300 de grupuri anti-comuniste răspândite pe teritoriul României. În anul 1948, ca urmare a infiltrării de agenţi sovietici în mişcarea de rezistentă, Securitatea a trecut la arestări masive. Studenţii şi elevii scăpaţi de arestare la Braşov, au pus bazele grupului de rezistentă anti-comunistă de pe versantul nordic al Făgărasilor.

De-a lungul anilor ce au urmat, mulţi din rezistentă au fost prinşi, vânduţi sau ucişi. Grupul Carpatin-Făgărăsan se pare ca a primit de la părintele Arsenie Boca, stareţul mănăstirii Sâmbăta de Sus, îndrumare spirituală şi puterea de a rezista pentru neam chiar şi în cele mai grele condiţii, care au urmat arestării lor. Intelectualii, profesori şi dascăli, au sprijinit din toate puterile mişcarea de rezistentă anticomunistă, mulţi dintre ei fiind arestaţi pentru colaborare sau complicitate.

Este grăitor următorul citat dintr-o declaraţie a unui dascăl, interogat de Securitate, şi care, la întrebarea dacă mai speră într-o cădere a regimului comunist din tară, răspunde:

„...ce nu e cu putinţă la oameni, e cu putinţă la Dumnezeu”.

Cutremurătoare lucruri s-au petrecut la Şinca Veche, şi peste tot în Ţara Făgăraşului în acele vremuri tulburi. Dar rezistenţa anti-comunistă a avut o valoare mult mai profundă pentru poporul român, deşi a fost înnăbusită. Realizările trec de frontiera politicului şi militarului, pentru că Grupul Carpatin-Făgărasan a reuşit să confirme o tendinţă naţională.

Caracterul naţional răzbate din scopul comun cu celelalte focare de rezistentă. Se lupta pentru DEMNITATEA poporului român şi dintr-o conştiinţă naţională comună.

Caracterul creştin al mişcării este de asemenea indiscutabil, dat fiind faptul că unul din obiectivele comuniste era cel de anihilare a ortodoxiei. Lupta împotriva regimului, era o luptă pentru supravieţuirea neamului întru Hristos.

Multe din datele ce ne-au parvenit astăzi despre acei ani, sunt culese din jurnale şi testamentele recuperate de Securitate, de la membrii Grupului Carpatin-Făgărăşan, caiete intitulate „Brazii”. Populaţia a sprijinit şi ocrotit pe cei ce înfruntau regimul, într-un sentiment de solidaritate ca cel pe care l-a avut mereu omul de rând cu haiducii.

Informaţiile care le-au parvenit publicului de-a lungul anilor au fost însă mereu trunchiate, multe fiind fabricate de fostul regim pentru a justifica acţiunile împotriva Grupului Carpatin-Făgărăsan, ai cărui membri au fost acuzaţi în repetate rânduri de spionaj şi trădare.

Multe întâmplări dureroase s-au pierdut, şi pagini de istorie au fost scrise de cei care aveau o versiune de prezentat... Adevărul doar Dumnezeu îl ştie, şi în „cartea” Lui, sunt scrise toate aşa cum s-au petrecut!

Copyright imagini:

Parastas partizani: Apostolat in tara Fagarasului

Rezistenta anticomunista Fagaras: Asociatia Blue Project