Parc ecologic in Tara Fagarasului

Proiectul Șinca Veche are o amplă dimensiune ecologică care sporește valoarea ansamblului din dealul Pleșu și totodată redă naturalului, înfățișarea sa primordială. O astfel de afirmație poate părea un pic hazardată, totuși, date fiind eforturile de taluzare, înierbare și împădurire, rămâne un fapt de necontestat că zona bisericilor rupestre a renăscut. Călătorul ce urcă astăzi dealul Pleșu să viziteze bisericile săpate în piatră și schitul Sfântului Nectarie se desfată cu un peisaj de o naturală frumusețe, care se sprijină pe zile de îngrijită strădanie... Puieți de arbori cresc acum pe coastele însorite ale dealului stabilizând solul și oprind eroziunea. În douăzeci de ani, va străjui aici o pădure tânără și umbroasă, moștenire viitorului și bucurie pământului!

Apele izvoarelor din zonă au fost de asemenea dirijate, în așa fel încât astăzi clipocesc în mătcă nouă, pe care vizitatorul nici nu o bănuiești a fi fost tăiată de mâna omului, parcă ar fi străjuit acolo de când lumea!

Frumusețea proiectului ecologic de la Șinca Veche este tocmai aceea de a fi fost atât de bine gândit și creat, încât întreaga intervenție umană rămâne nevăzută și nebănuită. Natura și omul a primit astfel o șansă nouă să liturghisească în acest colț de lume sfințit de harul pustnicilor și de lumina Celui Prea Înalt.

Locul acesta care în urmă era năpădit de mărăciniș și căzut complet în paragină a fost redat oamenilor ca ”lucrător de suflet, sporitor de credință, îmbucurător de inimi și schimbător de ființă”.

Deși ideea de parc ecologic poate sublinia o amploare deosebită, iar Șinca Veche nu se înscrie prin dimensiune într-o astfel de categorie, totuși, complexitatea Proiectului ecologic din zona bisericilor rupestre îl califică pe deplin la această titulatură.

Vatra monoliților ocupă un loc apate în complexul din dealul Pleșu. Prin vechime, structură și așezare, trovanții sau pietrele care cresc delimitează un cadru care priește în mod natural rugăciunii și dobândirii liniștii interioare. Din punct de vedere ecologic, vatra monoliților este mai ocrotită astăzi în cadrul complexului împotriva diverselor ”profanări” și distrugeri care s-au abătut asupra lor în decursul anilor.

Bordeiul din fibră de sticlă, acoperit cu pătură de iarbă este și el o ilustrare perfectă a efortului de a nu afecta echilibrul natural al locului, și de a recrea, fără poluare, un model de locuință tradițională, specific românească.

Proiectul ecologic de la Șinca Veche va continua să se dezvolte și în anii următori date fiind amplele lucrări de restaurare și amenajare din grota sfântă și din zonă.