Moaste facatoare de minuni

În istoria ţărilor româneşti, şi a ortodoxiei, tradiţia înzestrării locaşelor de cult cu moaşte de sfinţi a devenit o preocupare constantă a ctitorilor de mănăstiri şi biserici, încă din secolul al XIV-lea. Conform documentelor aflate în posesia Patriarhiei Române, mulţi boieri şi domnitori au cumpărat moaşte de sfinţi pentru mănăstirile româneşti, din întregul spațiu ortodox. Odată ajunse în ţară, sfintele rămăşiţe erau aşezate în racle speciale şi amplasate în pronaosul bisericilor.

Nu se cunoaşte cu de-amănuntul istoria moaştelor sfinte de la Şinca Veche, dar cu siguranţă aşezământul monahal de aici va fi urmat aceaşi tradiţie ca şi celelalte biserici şi mănăstiri din Ardeal, Moldova şi Ţara Romănească. De fapt, în secolul al XVII-lea, existau în Transilvania, numeroase moaşte de sfinţi sinaiţi, datorită înfiinţării de metocuri sinaite, prin eforturile domnitorului Constantin Brâncoveanu, ctitor al mănăstirii Sâmbăta de Sus. Metocurile erau mici mănăstiri sau aşezăminte monastice, aparţinând de episcopii şi mănăstiri ale Sinaiului.

Cum au contribuit acestea la fundamentul ortodoxiei? Prin permanenta legătură cu Ţara Sfântă, monahii, episcopii şi domnitorii ortodocşi au reuşit să păstreze tradiţia Bisericii intactă şi vie. Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Râmnicul Sărat, este un exemplu de metoc sinait, care a fiinţat între secolele XVI-XIX, după care serviciul religios a încetat. Similar se vor fi petrecut lucrurile şi la Şinca Veche, dar din fericire tradiţia monahală a reînviat aici sub binecuvântarea Sf. Nectarie.

Un număr mare de moaşte ocroteşte România, iar credincioşii se închină lor ca în faţa unor porţi către cer. Există de asemnea numeroase moaşte de sfinţi necunoscuţi care contribuie la sacralitatea ţinuturilor noastre. Deşi rămaşi fără nume în calendarul ortodox, sfinţii anonimi ai României continuă să ne vegheze din eternitate. Și lor le este închinată şi sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, iar la Şinca Veche, în amintirea lor s-a ridicat Troiţa ce străjuieşte izvorul Buna-Vestire și se face parastasul de pomenire a cuviosilor ce au slujit aici.

Există numeroase mărturii despre ajutorul sfinţilor în vieţile oamenilor. Mulţi dintre cei care se închină la moaştele Sf. Nectarie din Eghina primesc ajutorul cerut, sau află rezolvarea problemelor presante. Tămăduirea prin credinţă şi rugăciune la moaşte nu mai este o noutate pe pământul românesc, dar acest lucru nu reduce dimensiunea miracolului în niciun fel. Unii călători care au paticipat la sărbătoarea Sf. Nectarie, la Şinca Veche, au pornit apoi în pelerinaj la Eghina, pentru a vizita şi a se închina la mormântul sfântului.

O astfel de călătorie devine omagiu, purificare prin credinţă şi transformare sufletească pentru cel care porneşte la drum şi ajunge la destinaţie. Toţi cei care au simţit atingerea divină şi puterea harului la moaştele unor sfinţi, s-au îmbogăţit şi transformat în conştiinţă şi existenţă deopotrivă. Multe sunt căile Domnului, şi numeroase călăuzele Lui pentru noi, păcătoşii, prin întunericul lumii acesteia!