Greutatile romanilor, prigoana credintei ortodoxe in Ardeal!

"Suntem ca atare, ortodocşi pentru că suntem Români, şi suntem Români pentru că suntem ortodocşi. Să devenim catolici? Ca să devenim catolici ar trebui să ne transformăm astfel sufleteşte, încât să putem realiza Catolicismul. Transformarea aceasta înseamnă însă: renunţarea la istoria noastră şi la structura noastră spirituală. Cu alte cuvinte: la Românie. Aici nu există o a treia poziţie: sau rămâi Român -şi atunci catolicismul tău nu e o realitate; sau devii catolic- şi atunci nu mai eşti Român."

Nae Ionescu

La jumătatea secolului al XVIII-lea majoritatea mănăstirilor din Ardeal au fost distruse, din porunca împărătesei Maria Tereza, a Austro-Ungariei. Încercarea de distrugere a ortodoxiei reprezintă o confirmare a faptului că străinii vedeau în creştinismul ortodox un element de coeziune naţională, care împiedica dominaţia totală sau absolută a românilor de către minorităţi.

Înfiinţarea bisericii unite din Ardeal, nu reprezenta decât o stratagemă politică de aservire şi mai profundă a populaţiei. Mănăstiri arse, călugări martirizaţi, sate întregi părăsite, cu populaţia plecată în bejenie, acesta era tristul peisaj al Transilvaniei secolului al XVIII-lea. Şinca Veche a servit drept adăpost celor ce au fugit de prigoană lui Bucov şi a armatelor sale. 87 de familii din satul Şinca Veche şi-au părăsit gospodoriile şi s-au adăpostit în păduri pentru a nu se lepăda de credinţa ortodoxă. Şi ortodoxia a biruit tunurile!

Marea prigoană ortodoxă s-a agravat odată cu anularea actului de toleranţă dintre confesiune, din 17 august 1716. Catolicismul primea putere deplină, iar clerul catolic impunea o economie avantajoasă minorităţilor, şi în detrimentul ortodoxiei. Cărţile ortodoxe au fost interize complet, fiind înlocuite cu alte publicaţii, de „dezvoltare culturală”, publicate tot în limba română, la ordinul coroanei maghiare.

Două din numeroasele exemple de martiriu şi opoziţie anti-unită şi anti-habsbugică ilustrează grelele încercări ale secolului al XVIII-lea pentru ortodoxie, în Ardeal. Preoţii maritiri din Ardeal, Ioan din Galeş şi Moise Măcinic au pierit în temniţele austriece, după o încarcerare de zeci de ani. Nicio suferinţă însă nu le-a curmat tăria credinţei ortodoxe, pe care au slujit-o până la moarte. Cei doi mucenici sunt cinstiţi în Sinaxarul ortodox pe data de 21 Octombrie.

În prezent, există aproximativ 200.000 de credincioşi greco-catolici în Ardeal, adică sub 1%. Rănile de la 1700, totuşi nu par a se fi închis de tot. Există încă o opoziţie şi o nemulţumire în rândurile credincioşilor ortodocşi, alimentată mai ales de cererile de retrocedare ale bisericii greco-catolice. Parohii şi biserici ortodoxe au fost date în judecată pentru retrocedarea terenurilor, chiar în zilele noastre.

Dincolo însă de gustul amar ce îl lasă istoria prigoanei în sufletul fiecărui român, să ne bucurăm, şi să dăm slavă Domnului pentru tăria înaintaşilor noştri de a fi rezistat şi îndurat cu stoicism, ca astăzi să ne numim în continuare creştini ortodocşi.

În acest context istoric, sentimentul de apartenenţă la ortodoxie nu reprezintă o lipsă de respect la adresa celorlalte culte, ci o afirmare a unei trăsături specific naţionale care ne-a făcut ceea ce suntem astăzi. Dar oare dezbinarea de la 1700, nu este folosită şi azi, cu procedee mai subtile în locul tunurilor?

Dumnezeu să ne păzească de cel rău!

Sursa fotografii:

Nae Ionescu - ziarultricolorul.ro

Sfintii preoti Marturisitori Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales - http://parohiaortodoxabucium.wordpress.com