Elemente de arhitectura bizantina in bisericile rupestre de la Sinca Veche

Pentru mai bine de un sfert de secol, călugării de la Şinca Veche au ţinut candela ortodoxiei aprinsă, pentru ocrotirea neamului, şi pentru ca, după timpuri amarnice de prigoană, în bisericile şi mănăstirile neamului să se slujească din nou în libertate. Sfinţii nevoitori de la Şinca au săpat 'templu' lui Dumnezeu, în adâncul pământului cu trudă şi cu jertfa. Iar munca le-a fost inspirată de Duhul Sfânt şi efortul ocrotit de Maica Domnului.

Ambele biserici din grotă respectă tradiţia bizantină consacrată pentru construirea bisericii. Un şi mai adânc respect străbate deci pentru cei care cu daltă şi ciocanul au săpat naosul, nartexul, absida, proscomidia, masa altarului cu prestolul şi clopotniţă. Fiecare dintre aceste elemente specifice bisericilor rupestre de la Şinca Veche ni se înfăţişează în simplitatea rudimentară a rocii, trezind pioşenia şi un adânc simţământ de veneraţie pentru locul acesta sfânt.
Naosul este încăperea centrală a fiecărui locaş de cult, unitar cu altarul, din punct de vedere liturgic, dar despărţit de acesta prin iconostas. În arhitectura ortodoxă bizantină, deasupra naosului se înaltă cupola cu chipul Mântuitorului, Iisus Hristos. În prima biserică de la Şinca Veche, naosul are o lungime de 4,60 m şi o lăţime de 4m. Nu există urme ale unui iconostas în cea mai veche biserică de la Şinca, dar prezenţa denticului dinspre nord releva existenţa uşii centrale sau 'imparatesti' şi a celor două laterale, 'diaconesti'.
Tavanul nartexului (antebiserica) este dăltuit ca un semicilindru, iar absida are forma unei calote asimetrice. Absida este o nişă transversală, rezervată altarului unde este săpată proscomidia. În prima biserică de la Şinca Veche, proscomidia are aspectul unei ciuperci asimetrice. În faţa ei se va fi aflat şi un suport de sfeşnic mare, iar nişă în sine va fi conţinut şi dulapuri de lemn.
Cea de-a doua biserică se află în spatele primei, cu nartexul în formă de patrulater neregulat. Deasupra bisericii acesteia se înalţă turla clopotniţei cu luminatorul. Lumină îl îmbrăca de sus pe cel care păşeşte în nartexul bisericii, un pătrat decupat în podeaua de piatră, unde creştinul laic sau monah, înalţă rugăciune.
În cea de-a doua biserică se mai păstrează baza mesei altarului, un piedestal înalt de 4-5 cm. Ca şi în prima biserică, proscomidia are forma unei ciuperci asimetrice. Absida cuprinde şi o nişă firidă pentru icoane.
Cele două biserici comunicau printr-o fereastră aflată la jumătatea de vest a peretelui despărţitor. Există în acest perete şi o firidă pentru candela sau lumânare, străjuind parcă între cele două biserici, făcându-le una.
Turnul clopotniţă (pronaosul) al mănăstirii rupestre respectă strict canonul arhitectonic al bisericilor bizantine, fiind lipit de nartex. La baza pronaosului se află un coridor lung de 13 m, numit pridvorul femeilor. Tavanul a fost imaginat în formă de semicilindru iar deasupra lui a fost decupată clopotniţa alungită. Întreaga structură de la baza pronaosului până în vârful turlei are o înălţime de 10,5 m, în vârf fiind săpat luminatorul.
Călugării ajungeau în turlă, la clopot, cu ajutorul unei frânghii sau al unei scări, dacă se ţine seama de treptele mici tăiate în pereţi. În peretele de vest al clopotniţei se află oranta, o nişă dublă care va fi adăpostit una dintre cele mai importante icoane, a Maicii Domnului cu Pruncul Iiisus în braţe.
Cât de trudnic s-a înălţat aşezământul din grota de la Şinca Veche, dar cu câtă reverenţa şi pioşenie pentru tradiţia sfântă, consacrată de canon a ortodoxiei!
Cu smerenie să ne rugăm, dând mulţumire şi cerând binecuvântare!