Eleganta si simplitate in port si spirit

Ţara Făgăraşului ilustrează remarcabil frumuseţea portului românesc în simplitatea şi eleganţa lui. Îl regăsim la Şinca Veche, la Comăna, la Şercaia, la Sâmbăta sau la Avrig, dar ochiul omului modern s-a obişnuit să admire costumul tradiţional românesc doar în cadrul festivalelor populare sau în muzee. Cei bătrâni îşi mai îmbracă cămaşa, cioarecii, opincile sau fota ca să meargă la biserică, dar mult mai rar ca înainte. Este atât de frumos să treci pe uliţe şi să vezi oameni îmbrăcaţi în costume naţionale. Pentru străini poate că e doar pitoresc, dar pentru orice român e motiv de mândrie şi emoţie...

Traiul pe culmile munţilor, în umbra pădurilor şi pe întinderea pajiştilor se regăseşte atât de armonios în materialul gros al costumelor, în lungimea şi culorile folosite, precum şi în liniile ce definesc portul tradiţional din Ţara Făgăraşului. O notă de supleţe răzbate din felul în care piesele de vestimentaţie sunt bine strânse pe corp, cu menţiunea că ea se regăseşte atât în costumele copiilor şi tinerilor cât şi ale adulţilor.

Diferenţa de port dintre feciori şi bărbaţi, fete şi femei constă mai ales din ornamentaţie şi cusături. Decoraţiile sunt de obicei pe poale, iar grosimea textilelor variază în funcţie de anotimp, dar urmând aceleaşi linii generale de croi. Bărbaţii tineri poartă camaşă cu ornamentaţie pe poale, pieptar brodat, şerpar cu ţesătură, la care se adaogă zechea sau cojocul, căciula sau pălăria. Pantalonii de vară sunt făcuţi din bumbac, iar cei de iarnă din lână. Dar în ambele cazuri sunt strânşi pe picior.

Portul fetelor şi femeilor tinere se remarcă prin iia cu brâu şi foi adunate în creţuri. Ia este probabil cel mai remarcabil element de port naţional regăsindu-se pe tot cuprinsul ţării. Diferenţele de regiune se remarcă doar în culori şi decoraţiuni. Ornamentaţia specifică zonei Făgăraşului este florală, cu modele cusute pe pieptul, spatele şi mânecile cămăşii. Catrinţa se poartă deasupra, la fel şi pieptarul sau jacheta de stofă neagră, în funcţie de vreme. Pălării negre cu ciucur sau broboade cu franjuri le poartă femeile în funcţie de vreme.

La costumele celor mai în vârstă, se păstrează formele vechi de cămaşă, asemănătoare atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi. Simplitatea defineşte portul per asamblul său, cu menţiunea că există elemente specifice doar zonei Făgăraşului cum sunt haina de lână, cămaşa cu mânecă lungă, cioarecii, buboul sau căciula ascuţită.

Această succintă descriere însă nu poate cuprinde toată frumuseţea portului popular românesc, nici nu îi redă autenticitatea decât trunchiat. Realitatea este că portul naţional s-a transformat în element de istorie, totuşi există coordonate ale sale care se prelungesc în profunzimile culturii populare, rămânând neatinse de modernism.

Astfel, modelele de croi şi decoraţiunile costumului nu sunt specifice doar pentru această coordonată folclorică: florile, formele geometrice, liniile drepte şi curbe precum şi toate celelalte motive decorative se regăsesc în alte domenii de creaţie deopotrivă. Olăritul, sculptura în lemn şi cioplitul în piatră, arta icoanelor şi a instrumentelor muzicale, arhitectura populară şi obiectele de uz practic, toate reflectă aceeaşi armonie ca şi portul nostru popular, indiferent că ne raportâm la Ţara Făgăraşului sau la alt colţ de pământ românesc.

 Poate că femeia de azi nu mai poartă catrinţă, ie şi fotă, iar jeanşii au înlocuit de mult iţarii, dar undeva în repozitarul colectiv al neamului, şi al fiecărui individ în parte, există nişte coordonate care ne definesc ca români. Şi portul este unul dintre ele...

Copyright foto:

Costume Tara Fagarasului: La pas prin tara Fagarasului

Miri Tara Fagarasului: Moldova.org