Cumani si pecenegi in Tara Fagarasului

Primele documente menționează numele Țării Făgărașului ca ”Terra Blacorum”, la 1222. Și în aceeași perioadă, documentele semnalează proprietăți ale blazilor și pecenegilor în partea aceasta de pământ românesc (”silva Blacorum et Bissenorum” spune izvorul istoric). Cumanii și pecenegii au fost unele dintre populațiile migratoare care se așezaseră sporadic în Țara Făgărașului, la începutul veacului al XIII-lea. Chiar numele de ”Comana” și ”Șinca” ar putea fi de origine cumană. Un nume de râu dat de migratori este Pecineagu, iar însuși numele satului Beșimbac înseamnă în germană ”Pârâul Pecenegilor” (Bissen-Bach). Satul a fost recent rebotezat ”Olteț”.

Atât pecenegii cât și cumanii au servit uneori ca grăniceri și mercenari în armatelor nobilimii românești și chiar maghiare. Unii istorici argumentează chiar că unele căpetenii ale cumanilor și pecenegilor așezați în Țara Făgărașului, s-ar fi asimilat în boierimea românească în devenire. Speculează chiar că însăși prima dinastie domnitoare a Țării Românești, cea a Basarabeștilor, ar fi fost de origine cumană.

Teoria aceasta nu este unanim recunoscută, și doar unii istorici speculează pe marginea ei.

Doar în Țara Făgărașului și în celelalte zone de sud-est ale Transilvaniei, cumanii și pecenegii erau mai semnificativ numeric. Asimilarea lor pare greu de susținut dacă se privește problema din punct de vedere religios, cumanii fiind de rit creștin catolic. Convertirea cumanilor și pecenegilor la catolicism a fost condiția primirii lor în Transilvania de regii maghiari.

Prin credința față de biserica Romei, cumanii și pecenegii se bucurau de anumite privilegii din partea asupritorilor maghiari. Se speculează că însuși Negru Vodă, legendarul întemeietor al Țării Românești, ar fi avut susținerea acestor migratori sau ar fi fost dintre ei.

Cât despre relațiile cu populația românească, acestea au fost pașnice și au evoluat într-o asimilație reciprocă. Coabitarea a permis influențe culturale reciproce chiar dacă din punct de vedere religios și spiritual românii și migratorii erau separați.

Pentru secolul al XIII-lea, nu există atestări documentare pentru mănăstirea rupestră de la Șinca Veche. Totuși, pustnicia și monahismul în pustie au rădăcini mult mai adânci în țara noastră, cu o istorie a creștinismului de aproape 2000 de ani.
Deși nu putem teoretiza asupra unei relații între populațiile cumane sau pecenege și așezământul de la Șinca Veche, realitățile acestea se vor fi desfășurat în paralel, în viața românilor din Țara Făgărașului.

Sursa foto:

1. http://buriculpamantului.blogspot.ro/2010_07_01_archive.html
2. http://theo-phyl.blogspot.ro/2009/10/barbarii-27-cumanii-1.html