Cum calatoresc romanii la manastiri

Pelerinajul la mănăstiri este un adevărat obicei pentru români, iar motivația unei asemenea călătorii transcende purul interes turistic. Adevărul este că omul caută ceva anume când purcede pe un drum menit să-l apropie într-un fel sau altul de bunul Dumnezeu. De ce merg românii să se închine la icoane, în mănăstiri sau alte locuri sfinte precum grota sfântă de la Șinca Veche, chilia din munte a părintelui Arsenie Boca etc? 

La mănăstire omul caută și se roagă pentru: 

-însănătoșire pentru sine și cei dragi;

-liniște într-un noian de tulburări și presiuni specifice traiului modern;

-ocrotire și îndrumare pentru început bun al unei acțiuni de mare importanță;

-alinare la vreme de necaz;

-frumusețea și liniștea rugăciunii și a reculegerii etc. 

Este suficient să-și cerceteze omul sufletul și pornirile ce motivează inițierea unui pelerinaj, și își va afla ființa dornică de comuniune cu cele sfinte. 

Călătoria este uneori prea lungă și anevoioasă, totuși nimic nu pare să stăvilească pelerinul din dorință de pace dumnezeiască și trăire sufletească profundă, în locuri de mare puritate spirituală. 

Numărul mare de mănăstiri din aproape fiecare județ al țării noastre este cu drept o adevărată invitație la călătorie. Astfel credinciosul nici măcar nu trebuie să se depărteze prea tare de casă pentru a găsi ”mâna” Domnului întinsă asupra sa. 

Țara Făgărașului are cu siguranță multe de oferit celor interesați de turism ecumenic, de locașuri de cult sfințite de tradiție, de colțuri de rai unde natura liturghisește neîncetat Celui Preaînalt. 

Mănăstirile Cârțișoara, Sâmbăta de Sus, Șinca Veche, Berevoi, Bucium, Breaza, Dejani, Făget și Boholt sunt cu siguranță destinații nu doar pentru comunitățile locale, ci pentru români veniți din alte îndepărtate colțuri de țară. 

În Țara Făgărașului nu este un lucru neobișnuit să mai întâlnești și astăzi,   în zi de duminică oameni străbătând prăfuite drumuri de țară cu ”opinca”, să participe la sfânta slujbă a Liturghiei la o mănăstire din vecinătatea satului lor. 

La Șinca Veche numeroși credincioși urcă din sat la mănăstire, să ia parte la sărbători și la slujbele săptămânii. Și nu sunt doar oameni în vârstă, cei care fac efortul de a merge la mănăstiri cu oarecare regularitate, ci și oameni mai tineri, cu familie și copii care doresc să-și binecuvinteze pruncii și să-i învețe să rămână aproape de Hristos.