Cultura bordeielor si randuieli de habitat romanesti

Prin dimensiunea sa culturală și istorică, ansamblul de la Șinca Veche relevă valențe culturale românești valabile de mai bine de două milenii. Străvechea așezare dacică din dealul Pleșu cercetată arheologică în două etape, a furnizat material de studiu pentru obiceiurile de habitat ale strămoșilor noștri, precum și prelungirea acestora în cultura românească.

Deși în așezarea dacică de la Șinca Veche, predominau nu bordeiele, ci locuințele de suprafață, într-un raport de 5:1, bordeiul rămâne probabil cea mai fascinantă formă de habitat, pentru omul modern, interesat de fiorul istoriei. Ansamblul Șinca Veche cuprinde și un bordei autentic, reconstituit după normele tradiție, dar realizat cu mijloace moderne. Aflat în vecinătatea bisericilor din grotă, bordeiul este unul dintre elementele de atracție, din dealul Pleșu.

Bordeiul, locuința aceasta semiîngropată, de formă circulară, reprezintă cea mai veche formă de habitat descoperită pe teritoriul României. Se regăsește de asemenea și în culturile populare ale neamurilor învecinate. Numeroși scriitori antici (Ovidius, Strabon, Vitruviu) menționează bordeiul ca specific pentru cultura dacilor, o astfel de locuință fiind ilustrată inclusiv pe Columna lui Traian.

Călători străini pe meleagurile românești descriu în diferite secole, satele de ”bordee” ale ”rumânilor” sau ”valahilor”. Este cazul călătorului olandez Joris van der Does în 1597, al călugărului iezuit, Philip Avril, în 1639 sau al lui Ignac Stefan Raicevich, la 1788.

Există și ilustrații cu valoare de imagini documentare care surprind tocmai unicitatea și dimensiunea culturală a habitatului acestuia străvechi. Cele mai vechi astfel de reproduceri și schițe sunt ale bordeielor din Schela Cladovei, ilustrate la 1837 de artistul francez Auguste Raffet.

În zilele noastre, doar sate vechi și sărăcăcioase, în colțuri uitate de lume, mai cuprind bordeie. Turiștii le admiră în muzee de etnografie, precum Muzeul Satului din București, sau în locuri privilegiate, precum ansamblul Șinca Veche. Există și un trend de redescoperire a culturii bordeielor, care a condus la construirea de locuințe moderne, în formă subterană.
Avantajul acestui gen de ”arhitectură” este că folosește aproape exclusiv materiale de construcție naturale, fără a avea un impact negativ asupra mediului. Crearea unui bordei modern cu toate utilitățile necesare vieții ”civilizate” reprezintă în fapt reversul a ceea ce aceasta umilă formă de habitat a fost în vechime. Se păstrează forma și se îmbunătățește conținutul.

Dacă de-a lungul istoriei, bordeiul se asociază stilului de viață umil și sărăcăcios, tehnologia zilelor noatre permite refacerea habitatului într-un format mult mai comfortabil. Locuințele săpate în pământ conservă mult mai bine energia, nepunând nicio presiune pe mediul înconjurător. Iarna nu se pierde căldura interioară, iar vara, în bordei este o răcoare plăcută.