Atractiile Tarii Fagarasului

De multe ori am admirat stilul brâncovenesc al mănăstirii Sâmbăta de Sus şi m-am lăsat fermecată de frumuseţea hergheliei de cai de la Sâmbăta de Jos. Am hoinărit prin rezervaţia poiana narciselor, unică în Europa pentru altitudinea la care se află, sau pe pantele Făgăraşului, la Bâlea, dar parcă nicăieri nu mi-a tresărit sufletul ca la Şinca Veche. Percepţie subiectivă, veţi zice, dar cel mai bine exprimă omul trăirile direct personale, şi vorbeşte de locurile unde l-a purtat piciorul şi l-a chemat inima.

Mănăstirea rupestră de la Şinca Veche are darul de a se impune credinciosului prin simplitate, trezind admiraţia, respectul şi pioşenia pelerinului. Să stai în „miezul” pământului, şi să priveşti în sus la o turlă de clopotniţă, prin care se zăreşte doar un crâmpei de albastru, cât de impresionant poate să fie!? Numai imaginându-ne truda „săpării” mănăstirilor, şi se cuvine să ne plecăm capul cu respect...

Chiar dacă poate că nu veţi găsi la Şinca Veche, răspunsuri istorice concrete, care uneori sunt prea subtile pentru a se revela dintr-o dată ochiului profan, veţi avea prilejul de a simţi autenticul, şi fiorul istoriei într-un mod aparte. Mai mult veţi descoperi că există şi comori spirituale ce nu pot fi spuse în cuvinte.

Alte locuri minunate, deşi nu singurele, ce reflectă în profunzimi frumuseţea Ţării Făgăraşului sunt Muzeul Popular de la Bucium şi Rezervaţia Poiana Narciselor.

Colecţia muzeului de la Bucium este reprezentativă pentru arhitectura Ţării Făgăraşului, pentru portul şi obiceiurile săteşti. Colecţiile de costume, ţesături tradiţionale şi mobilier sculptat reprezintă principalele atracţii ale muzeului. Cuptorul de pâine şi uneltele tradiţionale vor confirma autenticitatea experienţei, mai ales fiindcă recrează admirabil înfăţişarea unei gospodării tradiţionale.

Rezervatia Poiana Narciselor este una dintre cele mai deosebite, nu doar din ţara noastră ci şi din Europa. În apropierea satului Şercaia, pe locul unei foste păduri de stejar, pâmăntul se acoperă de flori rare: narcise (predominant), bulbuci de munte, tămâioară sau stânjenel siberian. În lunile mai-iunie, poiana acesta se transformă într-un colţ de rai, unde parcă ţi-e şi teamă să păşeşti ca să nu distrugi miracolul.

Frumos este a vedea atât muzeul de la Bucium cât şi Poiana Narciselor în contexul mai larg al unei permanenţe culturale şi naturale cu trăsături comune, care se prelungesc parcă în toate frumuseţile Ţării Făgăraşului. Ambele  atracţii turistice completează într-un fel anume imaginea ce s-a imprimat în sufletul călătorului la Şinca Veche. Şi de veţi vizita întâi muzeul şi poiana, şi doar apoi veţi merge la Şinca, pe dealul „Creţului”, efectul de „întregire” a impresiilor şi trăirilor va fi acelaşi.

Care să fie motivul acestei continuităţi, al acestei curgeri prin cele naturale şi prin cele făcute de mâna omului? Artistul popular se inspiră din creaţia ce-l înconjoară pentru a plămădi cele trebuitoare, şi la fel şi nevoitorii monahi care au săpat bisericile din grotă, s-au lăsat călăuziţi de chemarea divină, atât de permanentă şi de evidentă în natura înconjurătoare.

Curgerea apare aşadar firesc între cadrul natural şi cel cultural-religios. A le vedea separate şi lipsite de legătură, înseamnă a le înţelege trunchiat şi a pierde din frumuseţea lor.

Pentru mulţi călători şi turişti, Ţara Făgăraşului oferă o bogăţie de peisaje, aşezări rurale cu tradiţie şi vestigii de netăgăduit. Cadrul natural este unul mirific, cu deschidere spre cel mai impunător masiv muntos al ţării, şi cu puncte de trecere spectaculoase de cealaltă parte, în Muntenia.