Vietati unicat in Fagaras, capra neagra

Țara Făgărașului adăpostește numeroase unicate culturale, dar și o diversitate incredibilă de faună și floră. Casă a unor rezervații naturale unicat, precum Bâlea Lac sau Poiana Narciselor, colțul acesta de Românie este casă și pentru numeroase specii de plante și animale protejate de lege: floarea de colț, bujorul de munte, narcisa sălbatică, capra neagră etc.

Rezervația de capre negre din munții Făgărașului este cea mai reprezentativă pentru specia aflată pe cale de dispariție. Capra neagră mai este întâlnită și în munții Piatra Craiului, Retezat, Ciucaș, Parâng, Bucegi și Ceahlău. Salbăticia habitatului, cu zonele înalte, stâncoase și deosebit de abrupte, face accesul turiștilor aproape imposibil.

Nu doar accesul dificil, împiedică turistul de a se bucura de priveliștea unui grup de capre negre, cât și numărul redus al exemplarelor. Vânătoarea este principalul motiv pentru actuala situație periclitată a speciei. Totuși, Carpații rămân încă domeniul de netăgăduit al caprei negre, singurul mamifer de talia aceasta care se avântă pe culmile primejdioase ale munților noștri.

Ca și coabitare, capra neagră și omul nu au interferențe aproape deloc. Singurii oameni care s-au apropiat, cu intenții pașnice, de acest tezaur al munților noștri sunt pustnicii viețuitori în peșterile munților, nevoitorii din pustie ce și-au săpat chilii chiar în stânca muntelui.

Vizitatorii Țării Făgărașului pot alege circuite turistice la rezervațiile naturale dintre cele mai variate pentru o vacanță aleasă, indiferent de timpul anului. Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche, cioplită cu trudă după tipicul bisericesc, nu este singurul colț de natură, închinat rugăciunii din Țara Făgărașului.

Dacă bisericile rupestre de la Șinca Veche sunt adăpostite în zona deluroasă, sub-carpatică, la distanță de zona de habitat a caprei negre, tradiția de sihăstrie a zonei Făgărașului se extinde în păduri neumblate de om, sub stânci prăpăstioase și în locuri tainice pe care doar fiarele pământului le umblă.

Este relevant în acest context exemplul chiliei părintelui Arsenie Boca de la Sâmbăta de Sus. Săpată direct în coasta muntelui, în peretele de stâncă, chilia este deosebit de greu accesibilă, iar poteca cu multe primejdii. Într-un cadru de o tulburătoare frumusețe, cu o cascada prăvălindu-se de deasupra și cu prăpastie căscându-se dedesubt, chilia părintelui Arsenie oferă omului o frântură a nevoinței sfinte, în pustie.

Capra neagră încă împărățește prin locurile pe unde pașii sfinților sihaștri vor fi făcut poteci. Turiștii sau pelerinii râvnitori arar mai străbat prin astfel de locuri, sfințite prin nevoiță și râvnă sfântă. Ca și pustnicii de la Șinca Veche, nu există cuvinte de apreciere și răsplăți omenești pentru viața sfinților necunoscuți, pentru efortul cărora mai dăinuie neamul acesta...