De la voievodatul Tarii Oltului la dominatia maghiara, file de istorie

În vechime, Tara Făgăraşului purta numele de Ţara Oltului, de la cursul vigurosului rău ce o străbate de la est la vest, sau Ţara Cârţei, un regionim legat de centrul administrativ românesc din localitatea Cartă. Toponimul Ţara Făgăraşului datează de-abia de la jumătatea secolului al XIV-lea, dar populaţia românească a utilizat cu preponderenţă numele de Tara Oltului, începând cu evul mediu şi până în prezent.

Important în denumirea acestei părţi a Transilvaniei este însă numele de 'ţară', care confirmă o formă de organizare proto-românească, în continuitatea unei civilizaţii străvechi. O diplomă din anul 1222, prin care se acordau privilegii cavalerilor teutoni, atestă organizarea Ţării Oltului sub forma unui voievodat. Cercetările arheologice au scos şi ele la lumină, dovezi covârşitoare ale unei culturi materiale şi civilizaţii străvechi.

Cele mai importante situri arheologice datând din perioada dacică şi având continuitate în organizările prestatale proto-româneşti sunt cele de la Arpaşu de Sus, Breaza, Şercaia, Şinca Veche, Comana, Cuciulata sau Copăcel. Pe locul unor vechi fortificaţii dacice ca cele de la Breaza, a fost evidenţiată o aşezare din secolele VIII-IX, precum şi un punct de apărare, datând din secolele IX-X. Acestea confirmă structura organizatorică administrativă, dar aduc lumină şi în procesul etnogenezei româneşti.

Chiar în vechea cetate a Făgăraşului au fost descoperite vestigii arheologice ale unei fortificaţii de lemn şi pământ datând din secolele XII-XIII. Spre sfârşitul secolului al XIII-lea, istoricii bănuiesc un important moment istoric în emanciparea unei voievod făgărăşean (legendarul Negru Vodă) care are fi trecut munţii, 'descalecand' la Râmnicu-Valcea, Câmpulung, Argeş sau Târgovişte.

Tradiţia îi consacră lui Negru Vodă, cele mai importante două cetăţi ale Ţării Făgăraşului, cea de la Breaza datând din cca 1300, înălţată pe locul unei străvechi fortificaţii dacice, iar a doua, la Cornana de Sus (Gruiul Văcarului), mai amplă şi mai veche. Cetăţile acestea atestă existenţa unei organizări feudale autentic româneşti.

În voievodatul Ţării Oltului, nobilimea românească era cunoscută sub numele de boieri, ca şi în restul ţărilor româneşti. Conform înscrisurilor din documentele domnilor munteni din secolele XIV-XV, cele mai multe localităţi ale Ţării Făgăraşului avea o automie pronunţată. Domnitorul Ţării Româneşti, Vladislav Vlaicu, acordă în 1368, privilegii comerciale negustorilor Braşoveni. Domnul muntean purta titlul de 'duce al Fagarasului' în document.ansioniste a Imperiului Austro-Ungar.

Condiţiile de viaţă ale populaţiei româneşti se înăspresc, şi autonomia

 voievodatului Ţării Oltului scade odată cu instaurarea stăpânirii austrice asupra Ardealului. Viaţa boierilor români şi a ţărănimii a devenit deosebit de grea datorită disputelor politice din secolele XVI-XVII, Ţara Oltului fiind folosită ca fief pentru principii transilvani, la început români, apoi maghiari.

Dificultăţile politice au marcat dramatic viaţa românilor din Tara Făgăraşului, populaţie majoritară căreia i s-au răpit pământurile, drepturile dar nu şi demnitatea, spiritul de apartenenţa la comunitate, simţul de continuitate istorică şi credinţa ortodoxă. În ciuda adâncii asupriri şi a prigoanei coroanei maghiare, românismul a rezistat stoic şi şi-a cules cu adevărat roadele, mai întâi temporar la 1600, iar apoi la 1 Decembrie 1918. 

Sursa foto:

http://locuri-unice.ro/defilee/defileul-oltului/

http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/fagaras/index.html