Cultura dacica la Sinca Veche

Un fragment din istoria dacilor, şi implicit a noastră, a celor de azi, se regăseşte în peisajul de la Şinca Veche. Cercetările au scos la iveală in situ, elemente ale civilizaţiei dacice din secolele IV-III î.Hr, din timpul împăratului Tiberiu. Arheolog, dr. Costea Florea a cercetat situl în perioada 19 iunie -3 iulie 1978, pe o suprafaţă de 200 mp, excavând o aşezare dacică străveche cu activitate economică, socială şi cultică atestată de dovezile materiale pentru perioada sec IV, î.Hr – sec. I, d.Hr..

S-au descoperit fragmente de ceramică lucrată cu mâna şi la roată, precum şi indicii ale unei cariere de lut, pentru fabricarea de cărămidă. Treisprezece gropi dacice au fost descoperite şi analizate arheologic, acestea servind iniţial pentru excavarea lutului şi ulterior pentru depozitare. Şase locuinţe de suprafaţă, dar şi bordeie dacice au fost de asemenea cercetate, permiţând a mai bună înţelegere a stilului de viaţă specific epocii.

Cele mai interesante elemente domestice aici includ vatra, numeroase ceşti, străchini şi borcane cu brâu alveolat sau crestat, precum şi o mare cantitate de cărbune. Totuşi, faptul că aşezarea aceasta străveche avea continuitate, precum şi o poziţie strategică specifică, se înţelege de la sine că pe dealul Pleşu, dacii trebuie să fi desfăşurat şi activităţi cultice, ritualice închinate zeităţii unice, Zalmoxis.

Întreg dealul domina aşezarea dacică, şi ochiului i se desfăşoară şi astăzi orizonturi largi, cu mulţimea de sate a Făgăraşului. Locaţia aceasta favorizează teoria templului dacic, susţinută şi de prezenţa pe dealul Pleşu a unei aglomerări de monoliţi. Stâncile acestea drepte, netede şi aliniate pe trei culoare ar fi putut fi parte dintr-un ansamblu de cult religios dacic.

Săparea mănăstirilor din grota de la Şinca Veche, chiar în vecinătatea vechii aşezării dacice, ne conduce la nişte deducţii fireşti şi dragi inimii creştine privind continuitatea spiritualităţii în zonă. Monoteismul dacic îi va fi făcut pe strămoşii noştri mult mai receptivi la mesajul creştinismului, conducând la o convertire foarte timpurie, în chiar primul secol d.Hr. Dacii din situl descoperit ar fi putut foarte bine avea un loc de cult în grota de la Şinca Veche.

Frumuseţea substratului dacic devine aşadar cu atât mai fascinantă cu cât întregeşte imaginea cultică a acestului loc creat de Dumnezeu, şi închinat Lui de oameni. Şi deşi atestarea aşezării dacice în zonă, pare să sfârşească cu secolul I, d.Hr, nu există nicio dovadă certă că nu ar mai fi rămas vieţuitori pe aceste meleaguri, în urma strămutărilor romane.

Este un fapt istoric dovedit că multe comunităţi dacice au fost dezmembrate din nevoia administraţiei romane de a subjuga teritorial provincia Dacia, dar, cu siguranţă, zona de la Şinca Veche nu a rămas depopulată. Multe alte vestigii ale trecutului, şi piese importante ale istoriei daco-romane aşteaptă încă neexplorate la Şinca Veche. 

O parte a proiecului elaborat şi desfăşurat de Fundaţia Ortodox - Culturală - „Maica Sfântă – Bucuria Neaşteptată” vizează cercetarea arheologică a aşezării dacice, precum şi conservarea şi amenajarea spre vizitare a zonei. Dumnezeu să le ajute!